madu@hell.heaven

In cazul particulelor sub-atomice exista anumite proprietati care nu pot fi masurate cu exactitate in acelasi timp. Nu poti pune mana pe un electron, si in acelasi moment sa stii ce ar fi facut la momentul imediat urmator. De ce? Pur si simplu pentru ca ai pus pana pe el..

Se poate proiecta absolutul in simturile noastre? Greu ce crezut. De fapt, absolutul se poate defini prin acesta imposibilitate. Absolutul e orice ce nu poate fi simtit in totalitate.

Totusi, exista momente in care ne apropiem extrem de mult de absolut, cand simturile noastre devin aproape infinit de sensibile si ne cristalizam in jurul acelui ceva simtindu-i totalitatea. Principiul incertitudinii face ca orice altceva in afara acestei concentrari sa fie indeterminabil. Voit sau ne-voit acest rest devine haos.

Concentrare si indiferenta absoluta.

*

Am incercat sa imi imaginez daca s-ar fi putut altfel la concertul de la Costinesti. Nu, era unica posibilitate. Trei oameni care stiau ca numai asa trebuie sa fie. Oricine ar fi incercat sa atinga orice coarda a chitarii s-ar fi pomenit cu ea strapugandu-i privirea, oricine ar fi incercat sa miste tobele o miime de milimetru s-ar fi pomenit sugrumat de o mie de maini.

*

Incercati sa va imaginati pictorul pictandu-si tabloul. Incercati sa vizualizati la rezolutie maxima si in acelasi timp omul si ideea zamislita. E imposibil. Odata vazut tabloul, pictorul se raspandeste in spatiu si timp, identificandu-se cu orice. Inclusiv, privitorul.

Pauunescu/Sterian

"Diseara-i plecarea in insula mea
Trasura din nou te asteapta la scara
Ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
Caci fiind politisti s-ar putea sa apara
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta
Fugim fara martori in nu stiu ce port
In insula mea la cinci capete sparte
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
Si caii sint morti si trasura e moarta

Acolo vom creste copii monstruosi
Lachei de metal si de mizga vor rade
Povesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul
Ca sigla batandule cate un ochi
Al patrulea ochi pentru casa pastrindu-l
Vom trage trei filme color de deochi
Si le vom trimite in lume de-a randul

Nu-ti face probleme - E mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudata poveste
Iar cand vei urca i-n zadar sa te sperii
Trasura ca moarta parandu-ti ca este
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600
Zadarnic te sperii ca ninge mereu
Ca strajile drumului fumega-n munte
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-astept cu faclii 4600

Hai vino si urca si spune ceva
Birjarul e mort, are sange de carja
Te-astept fara martori in insula mea
Port haide de nuc, sint aproape o birja
Si daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o
Sa stii ca in insula mea tot sint
Movila celui mai proaspat mormant
Intinde piciorul si calca-l, iubito
Si asta e totul pe care diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara"

Asculta:

Draga Prea Cuvioase Sf Petrea,

Nu trebuie sa uiti ca si tu ai fost om, si ca te-ai cam lepadat de vreo cateva ori de Sfantu'..Si daca unu' mai deunazi l-a dat in judecata pe D-zeu (la tribunal) pentru cate rele sunt pe pamant si ca mai era unu sa il reclame pe Sf. Ion la CNSAS pentru colaborare in tinerete cu Necuratu', de ce nu as incerca, umil si sfios, sa iti raspund la scrisoarea pe care mi-ai trimis-o acu' cateva zile..

*

Vorbeai de rasplata. Parerea mea e ca rasplata e de doua feluri. Pentru lucrurile bune, ti se taie chitanta pe lumea cealalta. Daca cumva ai fost in inspectie la intrarea in Iad si Rai, ai vazut cu siguranta ca, dupa ce sunt trecuti peste apa de luntras si, bineinteles, au achitat taxa, cei trecuti la cele vesnice se duc la un fel de bancomat. Introduc degetelul pentru amprenta, iar daca contu' e pe pozitiv, o iau la dreapta spre Rai. Nu continui cu detalii, ca doar stii cum stau treburile dupa aceea...

Pentru lucrurile rele, ti se mai da o sansa pe lumea asta. Adica, in mila Lui, Prea Sfantu' iti face un semn. Altfel spus, ti-o coace ca sa vezi si tu ce inseamna sa fii victima, pentru ca a doua oara sa nu mai faci si ca in consecinta populatia Raiului sa nu fie in declin. Ai vazut cu siguranta, cat de suparat vine Sfantu' de la sedintele comune cu Iadul cand Necuratu' iar i-a zis ca are excedent de pacatosi si ca ar mai avea nevoie de vreo 5 cazane si 2 tone de smoala..

Povestea continua, pentru ca, cateodata, oamenii isi iau rolul de D-zeu si se razbuna fara consultarea si aprobarea Lui. Desi facatorul de rau a simtit-o pe pielea lui se pare ca rezultatele nu sunt cele scontate, rezultatul final fiind ca, in loc sa isi constientizeze pacatul, acesta sa devina victima eterna, agresatul universal. In felul asta contu' de la bancomatu mai-sus-mentionat e tot pe minus si iata cum noi, Oamenii, crestem productia de cazane si smoala, intentionand (paradoxal) sa o crestem pe cea de cerculete aurii si panza alba.

*

Ziceai si ceva de iubire. Iubirea e absoluta si numai D-zeu poate sa “deal with it”. La noi, oamenii, e periculos. Daca ai ramas numai cu ea, ti se cam ard sigurantele. Asa ca, se recomanda, in caz ca vrei sa le zici si tu nepotilor la batranete ca ai iubit pe cineva, un tratament la tablou' de comanda. Asa, din cand in cand... Acum, sa dea Sfantu' sa nu se intample ca in bancu ala cu unu' care a investit in copii toata viata si si-a luat de la gura ca “Sa aiba cine sa imi dea un pahar de apa pe patul de moarte”. Stupoarea si dezamagirea a fost imensa la momentul trecerii spre Dincolo, pe patul de moarte..Nu ii era sete.

Cu colegialitate (sic!),

Prea Cuviosu' (PC, pe scurt) Sf. Gheorghe

Picture by Razvan Petre

Asta este..nu avem ce-i face. Numai noi suntem de vina. Omenirea asta incearca sa faca totul sa creasca, sa se extinda..fara masura si necontenit...Intotdeauna cu gandul la un viitor de aur...

Cel de Sus ne rasplateste. E o boala unica, unde totul creste necontenit, fara masura si necontrolat pana ce corpul e secatuit de energie. De doi ani incoace nu stiu daca au trecut doua-trei luni in care sa nu aud ca cineva pe care il cunoscusem sau ca vreun apropiat al vreunui cunoscut sa fie lovit de boala asta....Si sa se duca..Azi am primit o asemenea veste.

Cel de dincolo de nori ne-a mai dat o rasplata, poate la fel de dureroasa..Neputinta..Neputinta de a realiza ca omul ala bolnav se va duce in curand dincolo...Si ca nu se mai intoarce..Si ca nu poate fi vindecat... Speranta desarta dusa la absurd intr-un viitor..

Nu mai e nici un viitor..Sa ne certam, sa ne uram, sa ne iubim, sa ne impacam cu cei care se duc...Pentru ca ne vom trezi in ziua in care popa canta “Vesnica pomenire” cu Neputina lovindu-ne peste ochi...Vesnica Neputinta..

Sunt milioane de vise, insa nu mai e timp de ele. Timpul se scurge, iar cu el, durerea creste fara masura...

Stimate Domn,

Conform definitiilor matematice, existe valori relative si valori absolute. Lema: nu exista decat o singura entitate infinita si absoluta: Dumnezeu. Cum doar Dumnezeu este infinit si deci absolut, expresia “iubire absolut” poate fi etichetata de catre o fata bisericeasca drept o erezie.

Conform organigramei, primele si pedepsele se dau de sus in jos, astfel ca cine greseste plateste. Acela fiind dvs., in calitate de individ ce a formulat erezia mai sus-mentionata, confrom fisei postului de idiot amorezat, contractului colectiv de iubire si regulamentului de ordine inferioara “In iubire exista un dominant si un dominat” sanctiunile se formuleaza dupa cum urmeaza:

1.rasplata investitiei vine pe lumea cealalta;

2.a fi cel mai bun nu inseamna a fi cel mai aproape;

3.conform teoremei “Cine pleaca la plimbare pierde locul de onoare”, iubirea pe messeneger, www si sms nu functioneaza, oricat ai incerca, astfel ca multumeste-te cu statutul “Esti cel mai frumos din orasul acesta” si conform bancurilor cu militieni, “si la ce iti foloseste?!”

4.Cat despre consecintele faptelor tale, nu esti in masura sa le evaluezi, astfel ca trebuie sa astepti o viata de om (a ta) ca sa afli daca esti pe plus sau minus.



Al dvs.,
Sf. Petru.
Fara sincera si omeneasca gratitudine


NR: altfel zis, din imperfectiunile Sf. Petru

"He has everything. The only thing he lacks is inexperience"

Hector Berlioz - composer, guitarist -
about a very educated composer

"There is no orchestra..(No Hay Banda)..It's all tape recording.."
It's fake.
It's just a dream.
It's just a song about love and tears. Fake tears..
Even though, the singer dies in the end...



Taken fron Mullholland Drive by David Linch.

Primul Gand:

Ideile sunt cele ce ne despart, singurele lucruri care ne unesc sunt visele si nesomnul..


Al Doilea Gand:

Moartea e de doua feluri: cand cel care moare se duce in ceruri si cand cel care moare inca traieste..si al doilea fel e la fel de greu de suportat..


Un cantec:

Feel - Robbie Williams

In lumea asta am intalnit doua tipuri de om.

Unul, toata saptamana era in stare sa manance salam ieftin cu paine, pentru ca in week-end sa aiba bani sa se sparga in figuri in discoteca, sa bea coctailuri scumpe “secs on za bici”, sa isi ia tricou de firma de la Chenvelo sau sa viseze la Ferariul rosu al lu’ Sumi. Si acum cand il/o intalnesti pe strada, a ramas acelasi/acceasi: cu parul imbacsit de gel sau cu decolteul extrem de adanc. Parca s-ar duce la discoteca... Ii jignesti daca ii intrebi cat mai e un bilet la "reatebe", cu toate ca pana mai ieri o luau pe jos de la facultate pana acasa..

Celalalt om manca doua feluri primite de acasa sau se ducea la Drept in cantina cu painea la subrat si isi lua ciorba de perisoare la felu’ntai, snitzel cu pure la felu’ doi si o prajitura. Nu a avut timp sa se gandeasca la “secs on za bici la Copa Cabana” , si-a luat tricouri din IDM si, daca era norocos, a condus Dacia 1310 a parintilor. A pornit de la munca de jos, a facut cafele si a tras la xerox o mie si una de copii, dar (dincolo de greul iminent) usor-usor a ajuns sus. Acum nu il vezi conducand “beemve”, insa are o masina mai mult decat decenta si isi plateste lunar taxa la banca pentru noul apartament cu doua camere – din salariul, mai mult decat decent. Cu toate astea, in viata lui n-a trecut pe la discoteca sa se rupa in figuri....

Ma bucur de ceea ce am si niciodata n-am ravnit la ce au altii. Stiu ca daca vreau, odata si odata o sa am ce imi doresc..E greu, dar e mai curat.

Vrem sa fim liberi. Libertatea nu o putem gasi, insa, doar prin noi insine. Cei care neaga lucrul asta reusesc sa traiasca doar pentru ei insine, de fapt.

“Este faptul ca impartim totul cu altii o constrangere? O lipsa de libertate?”

Nu cred. E modul nostru de a fi.

Impartim aerul cu cel care sta langa noi in metrou, biroul cu colegii. Iubirea cu X, ura cu Y si Z, impartim ambitii. Adica, lui X ii spui ca il iubesti, faci orice sa ii demonstrezi lui Y ca este un tampit, iar Z si-ar petrece toata viata sa iti demonstreze ca poate sa faca mai muti bani decat tine. Exemplele ar continua, folosind toate literele din toate alfabetele posibile..

Cateodata, se intampla sa ne definim libertatea cu o singura litera din alfabet. “Cat de libera ma simt langa tine!” e o declaratie de dragoste, ura, nervi, ..o declaratie de viata, pana la urma. Cat o viata, poate...

Citim in stirile de saptamana asta ca “Se inventează medicamentul care poate elimina amintirile neplacute” pentru ca “.... toată lumea are o amintire chinuitoare, pe care ar vrea să o dea uitării, fiecare are o iubire neîmpărtăşită de care ar prefera să nu îşi mai amintească...” .

Ce e mai bine? Sa uitam amintirile neplacute sau pe cele frumoase?

Aparent toti ar trebui sa spunem: “Tot ceea ce e neplacut trebuie uitat, traim doar din amintirile frumoase..Avem o groaza de intamplari extraordinare pe care le rememoram cu prietenii la o bere, o groaza de poze, o groaza de albume cu poze...”. Patetic, nu? In loc sa ne rezervam energiile pentru a trai clipa la maxim, stam fara scapare intr-o bolanzeala cronica in care retraim si rememoram “momente de neuitat”.

N-ar fi oare mai bine sa uitam de tot si sa facem tot ceea ce ne trece prin cap in a acest moment?

Amintirile frumoase ne tin ancorati in trecut. Nu vrem sa realizam ca frumusetea unei clipe, dureaza cat o clipa. O poezie dureaza pana la ultimul vers, iar un vis, pana ne trezim..Dincolo de astea sunt amintirile neplacute, care dor, provoaca insomnii dar care ne sunt motorul vietii. Sunt poeziile ce vor veni si acel manunchi imens de clipe in care vom zice: “Da, sunt fericit!”. Atat.

La ce folos o tona de poze cu flori, cand stii ca doar cu pretul unui singur zambet te vei trezi langa o floare si langa un zambet la fel de mare ca si al tau? Iar daca si maine vei avea puterea de a zambi, nu vei mai avea nevoie de amintirea frumoasa a diminetii de ieri. Zambim pentru ca cel putin o data in viata nu am putut sau nu am avut vreun motiv sa o facem..Dureros, insa ne da puterea sa facem orice pentru a zambi...

E periculos, totusi..Unii dintre noi pierd lupta cu suferintele din trecut, sau poate nici nu vor sa lupte..Si atunci, cu sau fara albumele cu poze raman doar cu trecutul..De tot.

Trecutul nu e totul, exista prezent si viitor..La englezi exista si un “present perfect”...

Trupa Imperfect in formatie completa a avut onoarea de a fi invitata la radio saptamana aceasta. Vineri am fost pe "Sinusoida 2" cu Florin Zegrea (Radio3Net), iar sambata pe "2x60" cu Teodora Ionescu (Radio Bucuresti). Urmeaza Radio CNN si Radio 3 Londra..

Fiti fara grija: Am cantat pentru cei care ne-au ascultat cat si pentru cei care nu au vrut..Si pentru cei care (chiar) nu ar fi trebuit..

Numaram din doi in doi in lumea asta. Pana si cel mai retras om face pereche cu singuratatea. Distanta dintre doi defineste relatia acestora. Simplu. Paradoxal, cand e imensa, cei doi sunt foarte aproape. Pentru ca odata au fost unul si acelasi. Atunci, veti intreba: "Cand se afla cei doi, totusi, departe unul de celalalt ?" Raspunsul: "Cand ii separa vreo 10 - 15 metri." Scurt.

Fiind aproape de CELALAT, nu-l poti cuprinde in totaliatate cu privirea. Esti atat de aproape incat ochiul nu observa decat o bucata din obrazul stang, coltul buzelor, etc...Si in felul asta trebuie sa iti rupi gatul sa il vezi pe celalalt in totaliate. Ca doar, e al tau si tu al lui. Si cat te-ai chinui tot numai franturi ai vedea. Continui totusi: nu vrei sa pierzi nici o clipa. E o ambitie. E un puzzle imens care usor usor il pui cap la cap. E o harta care se agata de tine (de genunchiul stang, sau de nas..) si pe care (involuntar) o iei si la mii de kilometrii departare de CELALALT. Si astfel fie la o miime de milimetru sau 8000 de km, sunteti unu langa altul.

Trist este faptul ca avandu-l (sau tinandu-l) pe CELALALT la vreo 10-15 metrii de tine, il poti cuprinde in totaliate cu privirea intr-o milisecunda. Nu mai e nevoie de nici un fel de ambitie sa aduni franturi, pentru ca e acolo: TOT, in privirea ta. De ce te-ai mai chinui sa il intelegi, sa il descoperi? Asa se intampla despartirile: cand sunt vreo 10 metri intre voi. Nu mai e nevoie sa il mangai cu privirea, nici de ambitie. Nici mai mult nici mai putin.

Unii zic ca ambitia asta se numeste iubire...